Text

Viata incepe cu o pagina alba, pe care se vor ingramadi semnele, mai intai desene stangace, cu liniile timide, asezate intr-o ordine stiuta numai de mana ce le-a faurit, apoi, cand desenele vor fi inteligibile vor fi intercalate cu litere mari, stangace, tremurand de emotia cuvintelor ce se revarsa. Si acestea se vor ordona, vor fi ferme sivor incepe sa exprime idei, mai intai timide, parca tremurand ca puiul ce ia contact cu lumea, apoi din ce in ce mai ferme, cantand iubiri imposibile ce vor fi uitate la lasarea serii. Si cu timpul vor plange iubiri mai mari, si culorile se vor inchide, literele se vor micsora si vor incepe sa semene. Textele vor fi din ce in ce mai lungi, despre oameni, despre viata, despre Dumnezeu, despre bucurie, despre micime si despre prea multe altele ce s-ar mai putea gasi in degetele ce manuiesc penita. Si literele vor deveni mai mici, mai tremurate, si vor vorbi despre amintiri, despre lacrimi, despre zambete, dar din ce in ce mai putin despre clipa ce se vrea amanata. Si, in mijlocul unui text despre copacii cu frunze ruginii va exista ultima linie catre josul paginii.