Adevar

Nu a existat vreodata
Un om care sa nu aibe dreptate.
Adevarul unora, sau adevarul lui,
Dar pana la urma, dreptate.
Insa au fost mai intotdeauna
Oameni care nu vad.
Nu vad mai departe de dreptatea lor,
Si atunci stapanesc adevarul.
Adevarul strans in lanturi,
Adevarul lui, sau adevarul unora.
Dar nu a existat vreodata
Un om care sa nu aiba dreptate.

Cateodata

Cateodata imi vine sa te-ntreb
Daca la fel o fi si pe lumea ailalta
Dar nici tu, nici eu nu credem
Ca lumea ailalta exista.
Si daca ar exista,
Ar exista fara ca noi sa credem
Nu ii trebuim lumii aleilalte
Cum nici ea nu ne trebuie noua.
Si, totusi, cateodata, imi vine sa te intreb.

Uneori...

Uneori...Nu,mai intotdeauna...Suntem atat de ignoranti, de iubitori de noi, dar doar de noi, incat impartim ani de zile aceeasi incapere cu oameni pe care nici macar nu-i cunoastem. Si dispar, apoi apar intamplator, sporadic, umbre ale unui trecut din care ne aducem aminte doar imaginea noastra. E gresit? Nu stiu, face parte din natura noastra de animal ce umple primele zeci de trepte ale lantului trofic. Totusi, acei oameni au existat. Si noi am existat. Existam. Oare doar in proiectiile noastre?

Prizonier

Victorie dupa victorie. Noi. Eu. Lauri. Ovatii. Inaltarea piedestalului pe care stam singuri. Statui incremenite. Singuri. In multime. Ovatii. Lauri. Da, inca o victorie. Libertate. Noi, eu fac regulile. Reguli. Libertate. Pe piedestal. Deasupra. Privim. Ovatii. Reguli. Libertate. Corectitudine. Reguli. Libertate. Victorie. Eu. Lauri. Sunt doar mai sus. Piedestalul e stramt. Ma strange. Libertate. Eu. Victorie. Inca o victorie. Laurii astia. Libertate pe piedestal. Ovatiile libertatii. Reguli. Eu. Singur. Victorie. Multime departe. Ovatii. Prea departe. Aproape liniste. Victorie. Singur. Libertate. Victorie.