28.09.2009

Cred ca

 Cred ca lumea asta e ca un oras cu multe ferestre. Un oras in majoritate vesel, un oras cu luminile aprinse. Un oras cu flori. La ferestre. La fiecare fereastra sunt flori. In ghivece, in jardiniere, in vaze. In diferite forme. De apa, de om, de cupidon, de pisica. Si fiecare avem un ghiveci, o vaza sau o jardiniera. Sau mai multe.
 Acum depinde care este ghiveciul nostru, si cand ne va cadea in cap. Pesemne unul o sa cada vreodata, numai ca trebuie sa fim la intalnirea cu el. Si nu sa ne grabim neaparat. Ne asteapta. Mai devreme sau mai tarziu, o muscata ne va aminti ca se pregateste de iarna. Doar trebuie sa fim acolo, la intalnirea cu ea.Si o sa fim, intr-o zi. O zi cu ploaie trista sau zglobie sau dimpotriva, cu soare zambitor.Sau poate o fi vreo petunie. Cine stie. Toti avem ghiveciul nostru care ne asteapta cuminte.

10.09.2009

Bine

Binele e considerat ca a fi absolutul spre care tinde fiecare, om, animal sau planta. Planta isi cauta mediul propice, uneori strambandu-si tulpina pentru un strop de lumina, alteori intinzandu-se pe pamant, pe sub copacii ce-i asigura umezeala.Animalul isi cauta mediul bogat in hrana, in prima faza, iar pe scara evolutiei, din ce in ce mai multe nevoi pe care sa si le satisfaca. La un moment dat,cand evolueaza, societatea, apropierea, pentru a face parte dintr-o turma avantajoasa la vanatoare sau aparare. Si chiar de recreere.
Apoi evolueaza in om. Care cauta societatea pentru a-si satisface nevoile, dupa care involueaza in om, care cauta societatea pentru a parea alfa, renuntand la satisfacerea nevoilor, pierzand sensul evolutiei. Dar nu-si pierde caracteristicile plantelor, si cand e nevoie se taraste sau isi stramba ideile pentru un strop de ceva.
Dar binele, asta suprem la care tind toti,pentru om poate fi de fapt surogatul acceptat. Pentru a te ridica cu o unghie mai sus decat cel de langa tine. De cate ori nu s-au mandrit locuitorii foametei cu mana de orez in plus? De cate ori nu s-au bucurat condamnatii cand li se amana moartea pentru ca era o alta executie mai importanta.
De cate ori, cititorule, nu ai ridicat in slavi un nimic peste care erai stapan, doar pentru a fi admirat de omul de langa tine, zdrentaros si oarecum aerian, care poate era doar un geniu, prea mic pentru cele ce ni se par noua importante. Prea sumbru si plictisit. De binele social. De cate ori nu ai tradat spunand ca ideea sau interesul tau este oglinda binelui. Tau.
De cate ori, cititorule, am trecut pe langa oameni fara sa le zambim? Sau le-am zambit intr-o doara, ca sa vedem doar o reactie de admiratie a sublimului ce intotdeauna ne-a caracterizat.
De cate ori bine?

21.07.2009

Gandul ca un scartait de aripi de metal imi aduce aminte de clinchetul cristalului sfaramat al rasului tau. Lacrima, ca laptele mamei izvorat din pantecele muntelui sub forma izvorului de oglinda, imi aduce aminte de mangaierea ta suava.

21.06.2009

Copilului meu

Copile, poate ai vrea sa te nasti ca sa blestemi clipa in care te-ai nascut, in care nu s-au inteles vremurile.
Te rog, iarta-ma, inca nu poti, din scarba pe care ai avea-o. Din nenorocirea pe care ar trebui sa o suporti. Stiu, nu stii de ce. Dar o sa-ti explic.
Exista niste neni, negri la suflet, care sunt impotriva nasterii tale. Niste oameni simpatici in conceptia sufletului celor ce ii plac si antipatici in sufletul celor ce nu. Normal, o sa zici.
Exista niste neni care iti vor sufletul, inca inainte de a sti ce e lumea.Care cer spaga sa te aduca in lumea celor ce sunt demni de a fi bagati in seama pentru ca au de unde sa ia bani mai tarziu. Un client ce se va intoarce macar o data. Asta e Biserica, cel mai sfant lucru de pe lumea asta, care o sa ia spaga la botezul, nunta si moartea ta. O sa se bucure de toate, si va profita si dupa moarte. Fericiti cei imbracati in sutana, caci a lor va fi imparatia banilor.
Apoi mai exista niste neni si niste tanties care vor sa fi un idiot, pentru ca doar asa vor avea succesuri din nemernicia mazgalelilor tale cu tus pe un buletin de vot. Si te vor tine legat in nemernicia nestiintei atata timp cat pot ei sa fie profeti in nestiinta ta.
Si parintii lor vor fi ajuns presedinti care iti rad in nas, pentru ca tu nu esti din tagma lor, te vor umili si te vor bate, pentru ca odraslele lor sunt mai inculte decat tine si de aceea au merite mai mari. Te vor iubi. In diferite parti ale corpului, sau daca nu te vor iubi personal te vor trimite sa te prostituezi prin strainatati pentru un colt de paine uscata, pentru ca iti faci tara de ras daca-l mananci local, si oricum nu ai de unde pentru ca nu incape intre fripturile sale.
Si acest tata, al ficei si al sfantului duh il va sacrifica pe sfantul pitic pe altarul securitatii ce iti suge sangele si te va impozita si pe respiratie, si te va vinde firmelor ce ii dau spaga, pana si cuiele ce-ti vor strapunge incheieturile vor fi dintr-o licitatie trucata.
Astia vor fi presedintia si guvernul si ficele si fii lor.
Alti neni, mai sensibili , iti vor canta de jale in timp ce iti vor subtiliza portmoneul. Si iti vor ridica ode in timp ce te vor lasa in curul gol. Vor impune cultura flegmei, si bucuria inculturii oricarui fapt.
Acestia se vor numi javre ordinare, dar peiorativ li se va mai spune si tigani.
Si tara noastra va a vea un nume, dar se va numi dupa chipul si asemanarea lor.
De aceea, copilul meu, stai acolo, cu aripi de inger si cantece suave, acolo unde se plange de bucurie. Nu, nu invata sa zambesti trist.

10.06.2009

Doi

Doua lucruri de luat in seama.
Astazi s-a ignorat un lucru. Calificari, bani, drame, lacrimi. Trec. Se uita.
Astazi a fost titular in poarta FC Brasov. Bogdan Stelea. Pentru ultimul meci. Ca portar. Un titan.
Il cunoastem, am fost langa el si el a fost langa noi. Am plans si am ras impreuna. Am crescut impreuna. Si acum va fi altul.
Nu va mai apara Stelica. La revedere.Pe curand, Bogdane.
Al doilea.
Campioana nu este imbracata in aur. Campioana este o farama din pamantul din care ne-am nascut noi. Noi cei ce speram si muncim, noi ce plecam fruntea sui ingrasam pamantul cu sudoare. Campioana suntem noi. Unirea Urziceni, numele ce ne reprezinta pe fiecare.

09.06.2009

O zi

Un copil asculta manele pe telefon in tramvai, o cucoana mirosea a transpiratie, un ins citea Libertatea si se mandrea, Elena Basescu isi alegea comisia de bugete a Uniunii Europene. O zi, azi in tara mea, unde ai mei dorm asteptandu-mi clipa.
Un preot incasa o spaga pentru inmormantare, un tigan scuipa un trecator, un copil plangea de foame,azi, in locul unde ploaia de vara imi aduce aminte de navalnicele si caldele iubiri adolescentine.
Un caine zacea strivit de o masina, o precupeata vindea rosii stricate, un politist batea un om, un judecator isi incasa dreptul ce i se cuvenea pentru a imparti dreptatea stramb, azi, pe pamantul unde soarele mi-a zambit de atatea ori.
O floare se usca rupta de un bocanc, un procuror ascundea niste dosare, Gigi Becali se pregatea sa afle ce e aia Uniune Europeana, azi, sub sarutul vantului ce mi-a dat de atatea ori fiori.
Un batran zacea in mijlocul strazi, o masina de ambasada calca pietoni, un tomberon plin mirosea langa un bloc, o hartie se plimba pe strada de mana cu un ambalaj de plastic, in locul unde am plans primele lacrimi.
Nu stiu ce sa aleg. Bataia de joc sau amintirile?
Cred ca e timpul sa-mi fac alte amintiri unde ele nu exista, dar unde nu vin la pachet.

02.04.2009

Umblet

Ziduri in alb si negru. Si in culorile preferate. Mesaje. Poate ganduri. Poate dictari. Noapte.
Pasii grabiti sau marunti. Noaptea ecoului lor. Se aud. Uneori lugubru, alteori vesel, singurul strajer al noptii tale.
Liniste, prea multa incat gandurile incep sa urle. Pasii devin mici in cantecul lor sacadat ce te-au insotit. Sunet. Intuneric. La inceput a fost lumine?
Gandul ce va fi un gand ce va fi alt gand,ce va fi infinit, care infinit va fi nimic, prin prisma impartirii sale,. Infinit de ganduri ce inseamna nici unul. Obsesia cantecului. Poate a cantecului sacadat al pasilor. Obsesie
Noaptea ca obsesie. Intuneric. Intunericul pasilor. Intunericul gandului. Intunericul visului. Vis ca un intuneric. In lipsa luminii. Lumina negativa. Intuneric.
Lumina la minus. Lumina noptii. Lumina gandurilor.Lumina Dumnezeu.Intuneric. Spaima. Gand ca o rugaciune. Rugaciune in gand. Dumnezeu.
Biserica. Dumnezeu. Intunericul ca un gand de rugaciune. La lumina unei lumanari. Umblet in lumina intunericului. Minciuna.
Adevarul ca obsesie. Adevarul impus in lumina.Dumnezeu. Obsesie.sunetul pasilor in cimitirul gol al obsesiilor. Dumnezeu. Intuneric. Gand. Minciuna.

11.01.2009

Adio

Fum alb. Ca o ceata. Imi obtureaza oarecum amintirile. Si timpurile ce le estompeaza mi le transforma in exagerari ale mintii. Lucrurile de mult apuse imi par acum uriase. Pate chiar erau uriase. Pentru ca se vad si acum, asa departe, prin negura uitarii.
Astazi, un urias dintre uriasii mei a devenit icoana. Icoana sufletului meu. Undeva acolo, unde avea un cui liber. Unde a avut intotdeauna.Unde au toti uriasii mei. In muzeul sufletului meu pe care il voi lasa deschis pana cand si eu voi fi atarnat in cuiele altor suflete.
Cantece de leagan, lana toarsa . Ghem facut desfasurand fusul. Sau sculuri de lana. Cuvinte, zambete. Acolo, undeva era. Acum este in alt loc, in cuiul sufletelor, sau poate torcand lana sub un copac. Langa apa, langa soare, poate aruncand boabe catorva pui, poate robotind prin campurile raiului, nu ca o corvoada, ci cu bucuria datoriei implinite si a lucrului bine facut. Simplu, fara cuvinte complicate, doar stergandu-si sudoarea si bucurandu-se de osteneala unei zile in care si-a facut treaba simpla, negandindu-se cat are sau de ce. Fara suspine, ascunzand durerea, pentru a zambi catre ceilalti, pentru a-i mangaia.
Adio, truditoare ce mi-ai zambit in copilaria mea, ce mi-ai incalzit sufletul.
Bine ai venit, icoana in sufletul meu.

09.01.2009

Alb

Cerul cerne. Fulgi albi. Se joaca in aerul si in sufletul meu. In copacii mei, pe aleile mele, in noaptea mea. In noaptea mea de unde, intre fulgi apare o naluca alba. Sa fie inger, sa fie o parere? Sa fie plasmuirea visului alb compus din fulgi? Sau a imaginatiei inflamate de atata frumusete?
Nu, nu poti sa ma minti dulce ca un zambet. Iti recunosc atingerea suava . Iti recunosc pasii usori ce zboara deasupra oricarei umbre. Iti recunosc sarutul ca un fulg ce se topeste timid pe buze.
Esti viata. Esti iarna. Esti visul. Esti printesa zapezilor gandului meu.