Suntem o forma ciudata a regnului vegetal, un fel de copaci. Care, atata timp cat au radacini superficiale, subtiri si prea la suprafata pot fi dezradacinati si plantati oriunde in lumea asta. Poate doar adaptarea la clima diferita sa fie vreo problema.
Dar daca ne ingropam, de-a lungul vietii, din ce in ce mai multe radacini, radacini care devin din ce in ce mai adanci si mai dureros de negat suntem condamnati sa ramnem pe loc, chiar si in bataia vanturilor turbate, tinandu-le piept, neputand sa fim dusi. Asta numai daca radacinile sunt ale noastre, asumate, altfel putem fi doar niste culini de Baragan, parazitii unor radacini false care incep sa umble prin lume la prima adiere de vant.
Numai copacii falnici, adanc infipti in radacini seculare pot sa reziste intemperiilor si la randul lor sa fie radacini pentru alti copaci falnici, asa formand o padure.
Dezradacinarea este modul de a nu lasa copacul sa formeze o padure si a permite maracinilor rostogolitori sa formeze regnul, asa zisa padure.