De fapt

Uneori cautam raspunsuri, ne zbatem, ne vindem sufletul ca sa le aflam. Si in cele din urma le gasim. Dar sunnt ele cele bune? Oglindesc adevarul sau sunt raspunsurile de conjunctura pe care le aceptam in momentul ala, mai tarziu negand ca le-am acceptat vreodata? Sau poate le acceptam toata viata, considerandu-le legi, in timp ce timpul si spatiul demonstreaza contrariul pe care nu-l acceptam. Oare doar ultimul raspuns pe care il gasim e adevarat? Sau nu-l mai gasim, stiind ca totul a fost o minciuna? De fapt, poate doar speranta ca intrebarile noastre si-au gasit rezolvarea ne face sa ne credem stapanii universului. Si ne place sa iubim minciuna ce raspunde principiilor formate de alte minciuni. In loc sa zburam ne taram prin praf, deghizati in vulturi indrazneti. De fapt cine suntem?