La pomul laudat sa nu te duci cu sacul, spuneau batranii. Si bine spuneau. Cand invingi balaurii cei mai mari nu te uiti la un amarat de urs. Stralucirea marilor izbanzi iti orbesc judecata, nemairealizand plasamentul in regnul legendelor. Si atunci, un urs cu o forta de zece ori mai mare decat tine iti pare un biet soricel. De ce i-ai mai intinde capcane, de ce ai mai folosi tactici de lupta? In lupta dreapta ca un tavalug vei invinge. Si cand vei fi coplesit de puterea adversarului, desi poate ai luptat ca un leu, te vei resemna.
Asa si CFR Cluj. Cine era Bordeaux? O echipa care parea mai usoara decat celelalte, si purtati pe aripile rezultatelor anterioare au ajuns cu fruntea prea aproape de stele. Si privind de sus au vazut caderea. Si nu s-au mai putut opri. Si lovitura la impactul cu pamantul este dura, daca nu reusesti sa-ti deschizi din nou aripile udate de ploaie.
Mai trebuie cel putin o victorie. Cu Roma ce a zdrobit Chelsea sau chiar cu aceasta din urma, un fel de selectionata a Olimpului fotbalistic.
Eu sper ca inainte de a ajunge in glod aripile se vor deschide, si vor da la iveala stralucirea diamantelor incrustate in ele.
Si sper ca broasca sa se transforme in seara urmatoare in print si sa ucida un balaur prea mare pentru ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasa gandul tau aici: