As simti.

As simti mangaierea ta ca un fulg de nea, cazand molcom pe fata mea si topindu-se intr-o lacrima. Sau poate e lacrima mea? Nu stiu in vantul ce o ingheata, facand-o sa cada pe pamantul unde va fi calcata in piciare. De catre mine poate, cu nepasare. Acelasi vant ce in turbarea sa se prinde-n hora fulgilor ce ma ating topindu-se in alte lacrimi. Ale cerului, ale mele sau aiurea, niste lacrimi ce-mi ingheata pe fata, stralucind pana sub talpa bocancului meu ce nu simte frigul.