Notite

Ma gandeam intr-o zi ca sunt trei ramuri ale cunoasterii pe care un om le poate urma.
 Prima ar fi ramura naturii, a fenomenelor care se intampla in anumite conditii independent de vointa, pe care omul incearca sa le determine existenta, cauzele aparitiei si eventual modul de a le putea controla in folosul propriu.
A doua ramura este ramura contemplativa, un fel de stiinta a mintii, a bucuriei, ce abstractizeaza realul, si creaza un ireal inteligibil si controlabil conform nevoilor proprii.
A treia ramura este ramura sintetica , create de om , pentru control, estimare, si in general din nevoia de a fi mai presus si a controla.
Fiecare modalitate de exprimare stiintifica este o combinatie a celor trei ramuri. Mai mult, fiecare activitate umana constienta este o combinatie a celor trei ramuri de activitati, derivate din cele trei ramuri ale cunoasterii.
Ca teorie, putem identifica activitati in care una dintre ramurile cunoasterii are o pondere principal.
Astfel, matematica, fizica, chimia si celelalte activitati stiintifice de baza pot fi considerate ca avand la baza ramura naturala, aceasta avand ponderea majoritara, dar pentru intelegere e nevoie de un proces de abstractizare, contemplativ.
Filosofia, religia, literatura pot fi considerate, pe buna dreptate, contemplative, dar cu doze majore din celelalte doua ramuri, naturala si control.
Economia, statistica si altele asemenea lor, e clar, sunt stiinte ale controlului, dar au la baza legile naturale ale stiintelor si un grad ridicat de abstractizare .
Ar fi interesant de analizat fiecare activitate in parte din prisma combinatiilor ce o formeaza. Bine, probabil ar fi si inutil.

Stii..

In fiecare zi esti aproape sau departe. De un inceput sau sfarsit. Nu realizezi niciodata asta. Si intr-o zi, dupa insiruiri de inceputuri si sfarsituri logice  vezi ca uneori nu toate piesele se potrivesc. Ma rog, elementele apropiate iti dau o stare de nedreptate, te fac sa crezi ca esti o victima. Dar sunt oameni care nu ti-au fost apropiati, dar pur si simplu fac parte din tine prin faptul ca au fost intotdeauna acolo. Poate un surub neimportant, ceva. Caruia ii simti lipsa doar atunci cand locul ramane gol. Nu e o lipsa pregnanta. Dar ceva scartaie in mecanismul tau, atat de important pentru unele mecanisme si atat de lipsit de importanta pentru altele.

PS . Adio, Cai!

Ceva se intampla

Niscai oameni sunt bagati la puscarie. Au facut rau si merita. Dar....E cam ciudat. Gica Popescu e condamnat cu o zi inaintea alegerilor FRF pe care le castiga unul care nu are nici o treaba . Cu fenomenul la nivel inalt zic, nu cu securitatea. De ce? Oare se pregateste fo chestie?

Deja vu

Dictatorul, a fugit dictatorul, uraaaa, libertateeeee. Detinutii politici vor fi eliberati din inchisoare. Au fost inchisi pentru ca au spus adevarul. Moarte Dictatorului. Moarte celui ce a omorat oameni nevinovaati. Moarte vampirului ce se hraneste cu sangele tineretului tarii. Cand am avut contact prim oara cu asta aveam 12 ani si credeam ca e revolutie. Bunicii mei ascultau Europa Libera. Probabil ca orice om in perioada aia. Ei au inceput cu povestile astea. Dupa cateva zile au inceput la televiziune si radio. Au chemat oameni la moarte si au impuscat un batran. Ca simboliza dictatura. De atunci am avut parte mereu de d-astea.Buni, luptatori, pana intr-o zi cand misca in front. Ca imediat seface fo primavera araba sau fo cum s-o numi in Siria. Sau (era sa uit ) fo furtuna in desert. Si asa, nea Ianukovici o sa scoata limba la noi in curand (vorba unui coleg, domnul Nica, care a vazut mai multe decat mine) asa cum a scos si Saddam. Cu Gaddafi au fost milosi, l-au linsat. Nu condamn nici un Maidan, din nici o tara, dar ma intreb. De ce principalii luptatori impotriva guvernului sunt de extrema dreapta? De ce principalii gargaragii care cer interventii sunt yankei? De ce? De ce? De ce? De fapt, de ce trebuie sa moara oameni pentru asta? Daca ti-e antipatic unul, du-te si impusca-l daca ai putere. Nu mai omora oameni su dupa aia sa te ascunzi dupa deget. Toata lumea stie ca tu ai facut-o. Si se intreaba : "Da' cu amaratii aia ce ai avut?". Omoara-ti armatele create de tine fara sa omori copiii din tara respectiva. Demoleaza-ti cladirile din tara fara sa omori salariatii. Arata-ti interesele regionale fara sa bombardezi maternitati. Urca-te in varful lantului trofic fara sa ucizi istoria. Fii mandru ca esti o putere mondiala lasand pe altii sa traiasca. In definitiv, in istorie, toti au fost babilonieni, greci, persi, romani, turci. Si au trecut. Asa o sa treci si tu, rus sau american. Lasa ceva bun in urma ta. Sau poate nu inteleg eu politica asta. Ma rog.

Cand esti strain

E groaznic atunci cand esti strain. In pofida zambetelor de simpatie, ce iti arata ca inca esti tolerat. E straniu sa nu gasesti familiarul si nimeni sa nu te gaseasca familiar. Sa fi tolerat. E un strain, un calator ce e aici. Maine, sau saptamana viitoare nu mai este . S-a dus. Cine stie, in trecerea timpului, pe unde si ce o fi ajuns. Un strain ce s-a intersectat intr-o zi cu drumul meu. Poate intr-o zi, vazandu-l pe vreun afis vechi, chinuit de vant, pe un stalp, voi spune ca e strainul pe care l-am vazut vreodata. Si i-am zambit in semn de simpatie. De parca zambetul meu putea sa-i aline singuratatea sau sa-l faca mai putin strain. Dar era un strain, ii pasa de mine la fel de mult cat imi pasa mie de el. Mai da-l incolo de strain ,doar nu voia sa fie mai mult decat un strain. Mai groaznic este cand esti strain de tine insuti. Ca nu mai ai pe cine sa dai vina ca esti strain.

Inceput..

A fost un an oarecum plin. Probabil la fel cum or sa mai fie si anii urmatori. Imbatranim (unii ar zice ca ne maturizam), luam decizii, ne amintim, visam. Anii trec mai repede, am simtit-o. Ne bucuram, iubim, uram din ce in ce mai putin ( nu stiu de ce, poate intelepciunea :) ). A trecut unul, parca ieri incepuse. O sa mai treaca si asta de vine acum. Sper ca o sa avem cu ce sa ne dam mari la anul pe vremea asta. La Multi Ani si voua. Si multa, multa intelepciune.

Leapsa cu carti

Din cauza ca nu aveam somn, citeam , ca de obicei, blogul Mihaelei. Eh, asa mi-am luat leapsa, si trebuie sa o dau mai departe.

1. Prima mea amintire cu mine citind.
Nu stiu cat aveam. Era o carticica cu un urs s o vulpe. Mi s-a spus ca citeam deja mai inainte, dar aia e prima mea amintire. Ma stresa cineva sa-i arat cum stiu eu sa citesc.

2. Prima carte pe care am citit-o si recitit-o.
Nu stiu, cred ca era ceva cu Pacala si Tandala. Dupa aia am facut asta de multe ori. Unele le-am recitit si de 10 ori. De fiecare data gasesti altceva.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui s-o citeasca.
Aventurile lui Tom Sawyer. E una din alea recitite de 10 ori.

4. Locul preferat de citit.
Din pacate, in ultimul timp, in metrou.

5. Accesorii obligatorii in timpul lecturii.
Avand in vedere punctual 4, semnul de carte.

6. Numarul cartilor de pe lista mea de lecturi viitoare.
Asta e stupida. Nu am un numar.

7. Ultima carte pe care am primit-o sau cumparat-o.
 Neagu Djuvara - Civilizatii si tipare istorice .

8.O carte care mi-a schimbat viata intr-un fel.
Creca Eliade - Istoria Credintelor si Ideilor Religioase. A schimbat ceva in mine. Cred ca radical ( cand scriu mai am 100 de pagini din ultimul volum)

9. O carte care-mi place dar care pare sa nu-i placa nimanui.
Nu stiu. Nu ma intereseaza ce nu place nimanui. Mie imi place doar ce imi place.

10. O carte care nu-mi place dar pe care lumea pare s-o aprecieze.
Aici este o lista foarte larga. Tin sa amintesc doar cateva neplaceri : Coehlio, cu orice manea scrisa, si pseudostiintele clismaticilor posesori de secretul vietii vesnice, norocului vesnic sau a altor d-astea vesnice.

11. O carte care ma intimideaza.
Probabil nu am inteles intrebarea. Trecem peste.

12. Trei dintre scriitori mei preferati.
OK. Doar trei. Jules Verne, Jack London si Mircea Eliade.

Acum, ca ai citit, leapsa este la tine.

Departe

Stiam ca departe este la capatul pamantului. Si acolo exista oameni ca noi, cu doua picioare, cu maini, cu vise , cu lacrimi.... Dar nu ajunsesem acolo niciodata. Si cand am ajuns, mi-am dat seama ca stiam prea putin, adica mai nimic.
Eh, la capatul pamantului exista o lume, intr-adevar, dar alta lume. Lumea de la capatul pamantului. O lume in culori, dar in alte culori, pe care eu nu le inteleg. Culori ciudate. Nu ma inspaimanta, dar ma tin departe.
O lume cu vise, intr-adevar, dar alte vise, ciudat de diferite de visele mele. Ciudat pentru mine, pentru ca pentru lumea de la capatul pamantului astea sunt visele  ce trebuie visate, ciudat sunt eu.
O lume care vorbeste altfel, ca in bancurile cu politisti, unde im idau seama ca degeaba m-as descurca sa comunic in patru limbi, tot limba gimnastica este de baza. O lume care arata altfel, ciudat de linistita, parca ar fi lumea cealalta, linistita, palida si impacata cu soarta.
O lume cu orase gri, chiar daca sunt colorate. O lume in care distanta pare lucrul esential. Distanta intre orase, intre case, intre oameni.
O lume pe care nu am timp sa o cunosc. Deocamdata. Poate o sa ma intorc si o sa o gasesc feerica in ciudatenia ei. Ma incita lucrurile pe care nu le inteleg.

Am intins mana catre tine
Icoana zugravita in culori prea vii
Cu zambet larg si cu miscari feline
Si invelita-n haine fistichii.

Cu ochii straluceai in noapte
Cu gura imi spuneai sa plec
Dar trupul tresarind prin soapte
Spunea cu tine noaptea sa petrec.

Cu gandul te-am dorit , fecioara,
In vise-mi apareai ca zana,
Si departarea ta avea sa doara
Cand nu-ti simteam in mana-mi a ta mana.

Si astazi, ziua fericirii
Tu ai pasit la mine-n casa,
Zambind, cu zambetul iubirii,
Voind sa fi a mea mireasa.

P.S. Primele doua strofe au fost inventate prin 2010-2011. Celelalte doua in septembrie 2013.