Cand esti strain

E groaznic atunci cand esti strain. In pofida zambetelor de simpatie, ce iti arata ca inca esti tolerat. E straniu sa nu gasesti familiarul si nimeni sa nu te gaseasca familiar. Sa fi tolerat. E un strain, un calator ce e aici. Maine, sau saptamana viitoare nu mai este . S-a dus. Cine stie, in trecerea timpului, pe unde si ce o fi ajuns. Un strain ce s-a intersectat intr-o zi cu drumul meu. Poate intr-o zi, vazandu-l pe vreun afis vechi, chinuit de vant, pe un stalp, voi spune ca e strainul pe care l-am vazut vreodata. Si i-am zambit in semn de simpatie. De parca zambetul meu putea sa-i aline singuratatea sau sa-l faca mai putin strain. Dar era un strain, ii pasa de mine la fel de mult cat imi pasa mie de el. Mai da-l incolo de strain ,doar nu voia sa fie mai mult decat un strain. Mai groaznic este cand esti strain de tine insuti. Ca nu mai ai pe cine sa dai vina ca esti strain.