Timpul. Acest reper fara care spatiul ar fi un pic mai finit. Trece. Inca ireversibil pana in ziua cand isi va descoperi reversibilitatea.
Daca ar sta , eh, atunci ne-am aglomera intr-o secunda de sentimente si trairi. Ar fi ieri clipa de azi, cum ieri ar fi fost clipa deceniului trecut.
Si atunci, ar incapea in sufletul nostru nepasarea clipei trecute din clipa de acum impreuna cu apasarea clipei de acum din clipa trecuta?
Poate ca nu, sau poate nu am mai simti clipa ca un infinit. Ci doar ca un timp. Reversibil intr-un spatiu finit. Si ne-am dori sa fie ireversibil. Sa ne transforme in infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasa gandul tau aici: