Atingerea unui inger

Stateam cu fata ingropata in glod, respirand murdaria atunci cand am simtit lumina, fara a vedea. Atunci, abia atunci am deschis ochii si am simtit atingerea luminii. De fapt era atingerea aripii ingerului. Mai fina ca matasea, dar mai dureroasa ca lumina. Atingere ca o adiere de vant de primavara. Infioratoare in bucuria sa. Dupa care, ingerul, mustrandu-ma pentru materialul comparatiei mele s-a inaltat, lasand o urma de lumina, de durere, si iar lumina. S-a dus sa pregateasca drumul. Si eu am ramas cu fata ingropata in glod, respirand mizeria. Cred ca am vazut candva o lumina. Poate m-a atins vreodata un inger. Cine stie.