Cerul cerne. Fulgi albi. Se joaca in aerul si in sufletul meu. In copacii mei, pe aleile mele, in noaptea mea. In noaptea mea de unde, intre fulgi apare o naluca alba. Sa fie inger, sa fie o parere? Sa fie plasmuirea visului alb compus din fulgi? Sau a imaginatiei inflamate de atata frumusete?
Nu, nu poti sa ma minti dulce ca un zambet. Iti recunosc atingerea suava . Iti recunosc pasii usori ce zboara deasupra oricarei umbre. Iti recunosc sarutul ca un fulg ce se topeste timid pe buze.
Esti viata. Esti iarna. Esti visul. Esti printesa zapezilor gandului meu.
Frumos visul asta alb, un miraj...
RăspundețiȘtergere