Cand

Cand transpui sufletul,
in speta, gandurile,
in cuvinte,
le tai aripile
si ele isi pierd din insemnatate.
Pentru ca orice grai, orice cuvant,
a fost inventat pentru a defini nevoia ,
Nevoia de baza.
Prea putine cuvinte vor sa exprime altceva.
Ca "dor". Sau "iubire".
Dar sunt asa sarace
incat par niste obscenitati ale sufletului,
ale gandului, de care nici macar nu se apropie.

Adevar

Nu a existat vreodata
Un om care sa nu aibe dreptate.
Adevarul unora, sau adevarul lui,
Dar pana la urma, dreptate.
Insa au fost mai intotdeauna
Oameni care nu vad.
Nu vad mai departe de dreptatea lor,
Si atunci stapanesc adevarul.
Adevarul strans in lanturi,
Adevarul lui, sau adevarul unora.
Dar nu a existat vreodata
Un om care sa nu aiba dreptate.

Cateodata

Cateodata imi vine sa te-ntreb
Daca la fel o fi si pe lumea ailalta
Dar nici tu, nici eu nu credem
Ca lumea ailalta exista.
Si daca ar exista,
Ar exista fara ca noi sa credem
Nu ii trebuim lumii aleilalte
Cum nici ea nu ne trebuie noua.
Si, totusi, cateodata, imi vine sa te intreb.

Uneori...

Uneori...Nu,mai intotdeauna...Suntem atat de ignoranti, de iubitori de noi, dar doar de noi, incat impartim ani de zile aceeasi incapere cu oameni pe care nici macar nu-i cunoastem. Si dispar, apoi apar intamplator, sporadic, umbre ale unui trecut din care ne aducem aminte doar imaginea noastra. E gresit? Nu stiu, face parte din natura noastra de animal ce umple primele zeci de trepte ale lantului trofic. Totusi, acei oameni au existat. Si noi am existat. Existam. Oare doar in proiectiile noastre?

Prizonier

Victorie dupa victorie. Noi. Eu. Lauri. Ovatii. Inaltarea piedestalului pe care stam singuri. Statui incremenite. Singuri. In multime. Ovatii. Lauri. Da, inca o victorie. Libertate. Noi, eu fac regulile. Reguli. Libertate. Pe piedestal. Deasupra. Privim. Ovatii. Reguli. Libertate. Corectitudine. Reguli. Libertate. Victorie. Eu. Lauri. Sunt doar mai sus. Piedestalul e stramt. Ma strange. Libertate. Eu. Victorie. Inca o victorie. Laurii astia. Libertate pe piedestal. Ovatiile libertatii. Reguli. Eu. Singur. Victorie. Multime departe. Ovatii. Prea departe. Aproape liniste. Victorie. Singur. Libertate. Victorie.

Gând

Am învăţat să ne cautăm drumul privind linia trasată la picioare, mergând spre cine ştie unde cu capul plecat, urmându-ne calea. Cu bucuria patologică a învingătorului, considerând existenţă trecutul  şi oglindă prezentul. Continuam, continuam, asta e calea pe care am urmat-o, o urmam. Calea spre viitor. O linie  la picioare. Asa a fost si asa este si acum. Avem nevoie de alte certitudini?

E inca frig

E inca frig. Da, frig, dar e timpul pentru iezi. Pentru vant cald si miros de iarba. De pamant umed. E inca frig. Inca. Dar e timpul de flori. E timpul de copaci. E timpul. E inca frig.

Da

Mda, cand te simti realizat si in culmea gloriei, uita-te un pic in sufletul tau. Dar adanc. Si ai sa vezi ca esti un ratat. Ti-ai ales drumul si nu mai exista cale de intoarcere fara sa farami ceea ce deja esti, ai, iubesti. Si atunci cand esti mediocru, si atunci cand esti ratat, tot asa este. Sunt mii de variante ce se leaga intr-un graf complicat, nici unul dintre drumuri nefiind cel corect sau bun. La orice intersectie castigi si pierzi. Iremediabil. Deci, are rost sa ne gandim pasii dinainte? Sau sa ne ducem dupa destin, mergand orbeste catre sant, ca poate exista un pod ce ne poate duce in partea cealalta?

Traiesc in cutia pentru oameni invinsi

Traiesc in cutia pentru oameni invinsi. Cu aripile frante si pline de voma. Ma tarasc in lumina difuza.
Simt gust de noroi. Departe, departe e amintirea sau visul stralucirii de arhanghel. Trecutul sabiilor inclestate, trecutul psalmilor izbanzii si al invataturilor, trecutul luminii. Acum traiesc in cutia pentru oameni invinsi. Si cred ca departe a fost doar un vis. Traiesc in cutia pentru oameni invinsi. Si aici sunt toate amintirile mele. M-am nascut in cutia cu oameni invinsi. Si nu am visat. Nu stralucesc. Miros a noroi si aveam aripi frante.

Trei puncte

Suntem adusi, ca specie, acolo unde s-a dorit.
eu credeam ca doar la noi se voteaza PSD de idiotenie, dar dupa Brexit mai e un singur hop, sa iasa maimutoiul Trump presedinte.
Oare Putin si arabii aia teroristi nu or fi disidentii care au dreptate si noi ii vedem rai ca asa ne arata fotograful imaginea?

Notite despre fericire

Ai grija, ca atunci cand te apuci sa crezi ca esti fericit, inseamna ca esti un ratat. Inseamna ca nu mai ai nici o tinta, nici un obiectiv, asa ca poti sa te spanzuri. Cat timp mai ai ceva de indeplinit, care te va duce spre perfectiune, atunci nu vei fi fericit. Daca estei fericit, perfect, infinit, atunci esti inutil, in primul rand tie insuti.

Daca...

Daca ne-ar pasa, totul ar fi ca un joc de sah in care fiecare castiga ceva, indiferent de identitatea campionului. Dar asa, pierdem cu totii ca in orice razboi.

Cand

Cand vei simti nevoia sa-mi strivesti sarutul cu talpile tale, mergi mai departe. O batrana umbra  va zambi in amintirea acelui sarut. Sperand ca e o treapta in drumul pe care l-ai ales.

Am fost si eu atunci

Era iarna. Nu stiu de ce, dar tot timpul am avut impresia ca luasem vacanta mai devreme. Probabil era hotarat. Atunci s-a schimbat lumea. Si lumea mare si lumea mea.
Facusem 12 ani in octombrie si tot ceea ce stiam era ca viata asa este. Ca traim bine, ca in alte tari e rau, oamenii sunt exploatati, ca e saracie. Nu imi explicase nimeni de ce nu se gaseau banane si de ce portocalele erau lux. Si nu simteam asta ca o saracie. Asa fusesem indoctrinat, nimeni nu imi spusese altfel. Eram crescut corect, in frica de nu a mi se impartasi secretele, ca sa  nu le duc mai departe. Toti erau corecti, toti traiau adevarul. In opinia mea. In sinea lor, toti urau, dar eram prea mic sa vad.
Bine, intr-o zi de august, cu ceva ani inainte, il auzisem pe nea Ion Purcarea spunand ca " frate Ilie, ii fut in bot de comunisti, ca numai rau au facut". Nu mai tin minte reactia lu' bunica-meu, dar m-am gandit ca o fi nebun nea Ion si nu stie ce vorbeste, o fi baut ceva. Mai tarziu am aflat franturi din povestea lui. Groaznica. Intr-un fel, povestea tarii asteia,Dar nu despre asta vorbim.
Cum am spus, luasem vacanta pe 16 sau 17 decembrie, intr-o sambata, ca sambata se invata. Si, ca intotdeauna, am aterizat in seara aia la tara, unde ne petreceam vacantele. Doar eu si frate-meu. Ca pe atunci calatoreau copii singuri cu autobuzul, nu era spaima asta de stirile de la ora 5.
Sau nu stiu, poate ca ne-am dus duminica dimineata. Cert este ca dupa lasarea serii ne-am adunat in casa, ca de obicei. Si, pe la ora 8 bunica-mea incepe sa dea de rotita la radio in timp ce ne spunea sa nu povestim nimanui ce auzim. Ca e rau, ne ia Militia pe toti. Si radioul a inceput sa spuna altceva. De genul " aici Europa Libera, ce mandru sunt ca sunt timisorean". Si da-i cu povestile cu ce se intampla la Timisoara, cu dictatorul, cu morti, cu probleme din trecutul apropiat. Bine, mai era stirea cu au intrat americanii in Nicaragua si l-au dat jos pe dictatorul Noriega ( astia au stiut intotdeauna sa se foloseasca de o stire cu mai mare impact ca sa isi faca mendrele, dar asta am aflat-o mai tarziu).
Acum, cred ca bunica-mea era un pic infantila, ca daca nu se intampla ce s-a intamplat, sigur ne apucam de povesti pe la scoala si iesea rau. Dar fusese stabilit, oricum. Noi nu stiam.
Si atunci mi s-a schimbat perceptia pentru prima data. Imi spalau aia creierul, nu imi dadeam seama in avantul meu de conspirationist infantil, dar incepusem sa urasc lumea in care traisem. Poate era materializarea tuturor frustrarilor copilariei mele. Stateam in fiecare seara lipit de aparatul de radio. Asteptam cu nerabdare seara.
Pe 21 Decembrie, cred, bunica-meu se dusese la nea Ion ( fratele lui, nu nea Ion Purcarea amintit mai sus) ca vorbea Ceausescu. Si noi, eu, Bogdan si Alina, stateam pe la geam si faceam atmosfera. nu stiu ce ziceam, da' cred  ca erau idei d-astea anti, sau pur si simplu bunica-meu, trecut prin razboi cu prizonierat la rusi, bataia aferenta colectivizarii si alte asemenea activitati sociale, ne-a certat rau cand a venit acasa. Nu ne-a batut, nu prea ne batea, era un om calm, Atunci nu am inteles. Dar e clar ca nu era asa infanil. Probabil ii parea rau ca am ascultat ceea de spuneau aia la Europa Libera. Nici nu stiu daca s-a mai ascultat in seara aia. Era frica. Probabil toata lumea stia, dar toti asteptau.Si in noaptea aia incepuse si in Bucuresti.
A doua zi ne-am trezit, am tandalit prin casa, ca de obicei. Si radioul urla cu tradatorul Milea s-a sinucis. Nimeni nu zicea nimic, toata lumea astepta.
Noi, ca orice copil, am iesit afara si ne jucam jocul pe note ( o chestie cu tras la poarta si dat note, pe eliminate, cu un sistem destul de complicat si nedrept ). Pamantul era inghetat, ca in iernile din perioada aia. Nu ninsese, dar fusese umed si era inghetat. Noi eram imbracati gros si nu simteam impactul cand saream dupa minge. Si ne exersam fiecare talentele de portar. Stiu ca eram eu, Bogdan, Sorin si Marin. Nu stiu daca era si Bubu. De obicei si el era pe acolo daca nu era la munte. D-aia nu mai stiu.
Poarta era intre doi copaci de la bunicii lui Sorin si trageam la poarta de-a curmezisul drumului.
Partida era crancena, eu eram ambitios, Sorin tragea bine si Bogdan era un portar bun.
Cred ca eu eram in poarta cand a venit Alina grabita si mi-a spus ca " a zis mamaie ca a cazut Ceausescu, vino repede acasa". Am fugit, abia asteptam sa ajung langa radio ( televizorul era stricat). Si Bogdan a fugit cu mine. Toata viata mea de pana acum am tinut minte cum striga Sorin : " stati, ma, si ce daca a cazut, sa terminam jocul". Parca avea vocea pe care o are si acum. sau poate ca s-au estompat amintirile si tin minte doar cuvintele si le pun in vocea lui de acum.
Si nu ne-am mai dezlipit de radio. Era o harababura, incepuse dezinformarea. Tanti Floarea a venit in seara aia tarziu, sa anunte in vecini ca primise telefon ( nu avea toata lumea telefon) ca vin avioane libiene si sa se tina lumina stinsa si paturi in geam ca sa nu ne bombardeze. Veneau tot felul de zvonuri si oamenii erau speriati. dar erau bucurosi.
Pe 23 Decembrie, nea Dan, care venea sambata in vizita, si-a facut intrarea strigand " Traiasca Romania libera". Si toti traiau asta. Pe 22, bunica-meu se uita in gol si avea ochii mai albastri ca de obicei cand spuneau la radio de zeci de mii de tineri morti, de macel ( era o dezinformare, dar asa spuneau). Bunica-mea ne-a soptit ca" isi aduce aminte de razboi". Toata lumea se manifesta. Toti stiusera. Toti ascultasera conspirationist Europa Libera.
Nu stiu daca acum, dupa atata timp, mai putem sa ne aducem aminte clar sentimentele de atunci. Se estompeaza si raman doar povesti.

Toamna

Lumina de la becul din colt, filtrata de frunzele viei din bolta parea lumina lunii pline dintr-o noapte de vara. Numai ca era racoare. Racoarea unei seri de noiembrie. Fara ger, doar cat sa formeze aburi respiratia. Stelele, stelele nu mai sunt in serile astea cu nori. E pur si simplu noapte. cu miros de lemn ars, de frunze ude si de dovleci. Daca dovlecii au miros. Poate doar stim ca sunt acolo si miroase a dovleci. E toamna, trebuie sa miroasa a dovleci.

Schimbarea

Schimbarea nu se face in piata publica. Nu bucurandu-ne de sangele decapitatilor si nu cerand sa curga mai mult sange.
Schimbarea se face acasa. Trezindu-te dimineata cu gandul sa la cei de langa tine. La mai bine.
Daca visezi prin piete cum o sa fi tu prim ministru si ce o sa faci, tot asa o sa ramana lucrurile.
Schimbarea nu inseamna inlocuirea uunor fosti ticalosi cu niste viitori ticalosi.
Inseamna sa iti pese.

Sa se schimbe!!!!

Hai cu totii in strada sa scandam. Sa-i dam jos, sa ii ucidem cu pietre.  Pe cine? Are vreo importanta ? Gasim noi.
Pe prim ministru! Nu mai e de actualitate. A plecat. Abia astepta ocazia. Dupa el potopul. Se va vedea.
Pe primar! Partial realizabil. In sensul ca multi sunt prin arest, unul a demisionat si altii mai au bani de mici ca sa castige si urmatoarele alegeri libere.
Pe patriarh! Da, da , bruta, ca s-a suit in varful bisericii si are masini, are averi are.... Asa si? Cand ai fost ultima oara la biserica? Sau e la moda sa-l injuri? E seful unei institutii pe care te dai destept ca nu o folosesti. Atunci cum poti sa-i stabilesti tu reguli interne? Sa plateasca impozit, sa se supuna legilor oricarei institutii. Si mai mult ce?
Pe parinti! Babalacii astia ne-au tocat la cap toata viata si uneori ne-au si batut. In plus, ehee, psihanaliza aia.
Pe aia care fac moschee! Stefan, Mihai si Decebal au luptat pentru crestinatate si s-ar rasuci in mormant. Ce daca aia au trait acum fo 2 ani cand nu se auzise de toleranta. Trebuie sa le taiem capu'la musumlani si sa-i omoram cu pietre.
Pe presedintele de asociatie! Lasa ca stie el de ce.
Pe Mikey Mouse! Bineinteles. Dupa ce ca este simbolul viermanosismului american, mai transmite si tot felul de subliminale cu tenta obscena, menite sa ne faca copiii sa se gandeasca la sex cand or fi adolescenti.
Pe mancatorii de carne! Da, de trei ori da. Astia mananca bietele animale. si in plus le face rau. Nu se gandesc si ei ca omul a fost programat genetic sa manance niste pastile verzi cu provenienta nedeclarata, dar care sunt panaceul universal.
Pe parlamentari! Pai nu I-am ales noi? Si ce daca, io i-am facut, io ii omor.
Pe clasa politica! De ce? Ca sa se mai imbogateasca si altii? Sau sa umblam prin parlament in armuri si sa discutam probleme filosofice, filologice si filo de toate?
Pe vecina de la 4!  Da, asta merita arsa. Ca  prea urla ca animalele in fiecare noapte. Si ii mai scartaie si patul. Si nu e maritata.
Lista ramane deschisa. Te rog, draga cititorule sa mai adaugi personae, institutii, forme de relief, etc, care merita sa fie date jos. Nu de alta, dar trebuie sa avem o lista complete. Tot este razmerita.

Doliu national?

  E o tragedie. Si moartea unei singure persoane, saraca si uitata de lume este o tragedie. Parca e un scenariu de film horror. Asa e si un accident auto cu victime. Proportia si numarul victimelor, in cazul incendiului din clubul Colectiv sensibilizeaza. Si e normal ca oamenii sa fie alaturi de cei in  suferinta.
  Totusi, consider ca este nevoie sa analizam premisele acestei tragedii. Ghinion? Neglijenta? Nu cred. Ci doar starea lucrurilor din tara asta.
   Buretele ala de antifonare era foarte inflamabil. Si s-a ales aceasta variant fiind mai ieftina. Cate cluburi din Romania sunt in aceeasi situatie? Presupun ca mult peste jumatate. Doar ca evenimentul nu s-a intamplat. Se poate intampla oricand.
  Bine ca nu a fost vreun cutremur. Ca s-ar fi prabusit, pe langa cluburile ce fiinteaza in cladiri subrede, si locuinte subrede, si sosele subrede, si pasaje subrede. Si ghinionul ar fi fost mai mare.
  Poate, in loc sa ne maimutarim de-a doliul national, este nevoie sa incepem sa ne pese. Sa se faca presiuni pentru a se cerceta cum s-au obtinut autorizatii de functionare si constructie pentru localuri expuse incendiului, pentru restaurant ce otravesc oamenii, pentru bocuri ce  sunt pasibile de bulina rosie inca din faza de constructie. Doliul national trece si lumea isi va vedea de viata, dupa care va urma alt ghinion, alt doliu national. Si? Ce am rezolvat?
  Ne incapatanam sa stam cu bratele incrucisate si sa inchidem ochii la perpetuarea acestui cancer care a cuprins Romania. Si sa ne bucuram cand se revopseste, numind totul schimbare. Nu, prieteni, schimbarea e altceva, nu rotatia unor cadre ale diferitor departamente ale aceleiasi organizatii putrede.
  Vine 2016 si iar o sa se aleaga cu autobuzul pentru 3 mici, 2 tuici si o galeata de plastic. Si dezvoltatorii imobiliari, patronii de carciumi prabusibile si toti ceilalti care mai contribuie la marea organizatie nationala or sa ramana acolo. Ei nu ies la suprafata, doar sustin marionetele organizatiei. Oameni fara chipuri care nu deranjeaza pe nimeni. Dar de fapt baza organizatiei.
Cate trebuie sa se intample ca sa ne dorim cu adevarat schimbarea? Sau ne dorim doar doliu national?
In loc de concluzie nu pot decat sa spun ca sunt alaturi cu sufletul de cei in suferinta si sper ca numarul celor trecuti dincolo sa ramana cel de azi. Macar atat.

Intrebare

Ma intreb daca prin a ingropa un porc nu transmiti acelasi mesaj ca atunci cand executi un om pentru ceea ce crede.

Frica...

Frica. Frica iti intuneca mintea. Te mana pe culoarul ce ti-a fost stabilit. Pe culoarul unde vei fi haituit cu toata turma ta catre prapastia finala.
Ii vei calca in picioare pe cei mai slabi, fortand intrarea in trecatoarea ce-ti va aduce sfasitul. Tie si celor apropiati tie. Pe care te vei lupta sa-i duci catre prapastia pe care voi o vedeti speranta.
Ca sa alergi spre necunoscutul ce se va dovedi sfarsit este nevoie de frica de cunoscut. Doar de frica, nimic real. Si vanatorii stiu asta.
Si nu mai sunt vanatorii ce isi venereaza vanatul, sunt vanatorii dependent de mirosul de sange rezultat din placerea de a ucide, nu din nevoile primare. Placere cultivata de macelurile repetate la care au fost instigati de cei ce trag linii. Ce fac grafice. Ce impart, emit teorii, le verifica prin practica. Sunt puternici. Puterea lor este sa aduca sau sa risipeasca frica.
Si tu esti un biet soricel alb in coltul asta de laborator.