Intre Particula si Infinit

La inceput a fost un punct. Si restul era intuneric. Apoi a fost energia si lumina ei. In momentul in care punctul a inceput sa creasca. Si sa se transforme in puncte. Materie. Probabil si altele. Si creste, se prabuseste, creste, traieste, moare. Creste. Intr-o ordine ciudata.
Si intr-o secunda, sau un infinit, se va prabusi. Materia. In ea insasi. Odata cu timpul.
E o probabilitate. Calculata matematic. Dar matematica este corecta? Sau, doar matematica este corecta?
Si intre punct si infinit ce exista? Dar intre infinit si punctual prabusirii?
Intelegem un pic particula, incercam sa intelegem infinitul. Dar forma evolutiei intre particula si infinit nu o vom intelege.
Intelegem materia si comportarea ei, dar sun verigi lipsa. Oare vom reusi sa le intelegem vreodata?

Ceea ce imi este mie clar este ca intre particula si infinit nu poate exista predictie. Asa ca nu vom intelege niciodata ceea ce nu intelegem din trecut. Si nici nu vom putea sa estimam viitorul in afara jocului de zaruri.
Domnule Einstein, daca Dumnezeu nu joaca zaruri inseamna ca nu-l vom intelege niciodata.
Intotdeauna va fi ceva de care nu s-a tinut seama sau un rezultat manipulat.