Nu

Nu eu te-am ales, ci tu ai intrat in viata mea cu zambetul ala irezistibil. L-ai afisat prima oara cand te-am tinut in brate. Si usor, usor m-am obisnuit cu ideea de tine, desi eram inca inspaimantat. Dupa care au inceput sa ma inunde conceptiile insuflate. Ca esti victima perfecta. Si am aceptat jocul. Am pierdut. E clar. M-am crezut varful lantului trofic pana cand am devenit victima. Victima zambetului tau. Inca te iubesc. Un pic mai mult ca la inceput. Si ceva imi spune ca limita iubirii e departe. Si ca masura timpului acestei iubiri e vesnicia.