La un moment dat, omul avanseaza in ierarhia sociala, terminand fo facultate sau implinind o oarecare varsta, lucruri ce permit stapanirea a cel putin jumatate din alfabet. Si atunci, subit, se detaseaza de vechea viata in care toti ii erau dusmani si se uitau chioras la el ca arunca cu banii (chiar daca pentru o seara, a doua zi revenind la indeletnicirea de a aduna chistoace), avansand la gradul de intelectual invidiat pentru ca stie sa citeasca sub pozele seminud al ziarelor pe care le citeste "din amuzament, ca mi-e sila de atata politica".
Revelatia vine concomitent cu trecerea de catre fostii prieteni la categoria "dusmani", fapt ce produce detasarea de vechile metehne si inaltarea nirvanica la gradul de specimen superior, adica invidiat.
Starea de echilibru se realizeaza prin actul invidiei, aceasta anihiland toate frustrarile, provenite la inceput din incadrarea in categoria dusmani (categorie pe care nu de mult o ura, dar de care incepe sa devina mandru, afirmand ca este doar o iluzie creata de cei ce nu pot cunoaste inaltarea), apoi din te miri ce intamplari si intalniri cu diverse persoane ce pun la indoiala superioritatea individului.
Odata cu trecerea timpului, izolarea in stare de zeu creeaza accese tot mai dese de invidie ale mediului inconjurator (colegi, prieteni, vecini, veri, frati, parinti), accese ce sporesc starea de inaltare absoluta. Ceilalti sunt niste mizerii, mici necosimtitori ai supremului, care se uita chioras, neavand puterea sa fie dusmani fatisi, invidiind.
In general, individul invidiat este reteta omului de succes, neavand indoielile si angoasele unui om care se autoanalizeaza, cautandu-si defecte si uneori gasindu-le. Acesti inndivizi vor fi gasiti intotdeauna in centrul universului, pe care il reprezinta.
-Sfarsit-
(cred)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasa gandul tau aici: