Intr-o zi m-am intalnit cu un inger. In toata regula. Cu aripi albe si un pic cam copilaros. Si nu mai tin minte tot ce am discutat, da' ceva tot am retinut. Zicea: "Sunteti amuzanti, asa mici, pazindu-va gramada de galbeni si ajutand-o sa creasca. Si cu cat creste mai mult cu atat sunteti mai mici pe langa ea. Ajungeti niste pitici agitandu-va la poalele unui munte care se va prabusi strivindu-va. Sau nu se va prabusi, dar va va obtura vederea. Si ,orbi, nu veti mai vedea adevarata lumina ci doar reflexiile inselatoare ale aurului".
Sau poate nu era un inger. Si poate ca era intr-o noapte. Nu mai stiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasa gandul tau aici: