Bine

Binele e considerat ca a fi absolutul spre care tinde fiecare, om, animal sau planta. Planta isi cauta mediul propice, uneori strambandu-si tulpina pentru un strop de lumina, alteori intinzandu-se pe pamant, pe sub copacii ce-i asigura umezeala.Animalul isi cauta mediul bogat in hrana, in prima faza, iar pe scara evolutiei, din ce in ce mai multe nevoi pe care sa si le satisfaca. La un moment dat,cand evolueaza, societatea, apropierea, pentru a face parte dintr-o turma avantajoasa la vanatoare sau aparare. Si chiar de recreere.
Apoi evolueaza in om. Care cauta societatea pentru a-si satisface nevoile, dupa care involueaza in om, care cauta societatea pentru a parea alfa, renuntand la satisfacerea nevoilor, pierzand sensul evolutiei. Dar nu-si pierde caracteristicile plantelor, si cand e nevoie se taraste sau isi stramba ideile pentru un strop de ceva.
Dar binele, asta suprem la care tind toti,pentru om poate fi de fapt surogatul acceptat. Pentru a te ridica cu o unghie mai sus decat cel de langa tine. De cate ori nu s-au mandrit locuitorii foametei cu mana de orez in plus? De cate ori nu s-au bucurat condamnatii cand li se amana moartea pentru ca era o alta executie mai importanta.
De cate ori, cititorule, nu ai ridicat in slavi un nimic peste care erai stapan, doar pentru a fi admirat de omul de langa tine, zdrentaros si oarecum aerian, care poate era doar un geniu, prea mic pentru cele ce ni se par noua importante. Prea sumbru si plictisit. De binele social. De cate ori nu ai tradat spunand ca ideea sau interesul tau este oglinda binelui. Tau.
De cate ori, cititorule, am trecut pe langa oameni fara sa le zambim? Sau le-am zambit intr-o doara, ca sa vedem doar o reactie de admiratie a sublimului ce intotdeauna ne-a caracterizat.
De cate ori bine?