Postare noua

Oare intotdeauna trebuie sa exprimam ceva atunci cand vorbim, scriem sau existam? Sau pur si simplu putem sa vorbim, sa scriem si sa existam fara sa cautam vreo logica , fara vreun sens? Putem sa traim si sa ne exprimam dadaist, imbracand sentimentele si faptele in cat mai putine cuvinte? Oare nu asta surprinde mai bine esenta sentimentelor, faptelor? D-aia o fi fost inventata poezia? Sau poate pentru a da un si mai mare mister, pentru a lasa mai multe porti deschise, ca si cum exprimarea ar avea sensuri ce se potrivesc faptelor si gandurilor fiecarui individ.

Nu

Nu eu te-am ales, ci tu ai intrat in viata mea cu zambetul ala irezistibil. L-ai afisat prima oara cand te-am tinut in brate. Si usor, usor m-am obisnuit cu ideea de tine, desi eram inca inspaimantat. Dupa care au inceput sa ma inunde conceptiile insuflate. Ca esti victima perfecta. Si am aceptat jocul. Am pierdut. E clar. M-am crezut varful lantului trofic pana cand am devenit victima. Victima zambetului tau. Inca te iubesc. Un pic mai mult ca la inceput. Si ceva imi spune ca limita iubirii e departe. Si ca masura timpului acestei iubiri e vesnicia.

Am dreptul?

Am dreptul sa strig ca sunt ateu? Sa trag lumea de maneca doar ca sa ii spun parerea mea ? Sa zambesc cu subinteles si sa ii scuip pe cei ce nu cred ceea ce cred eu?
Cred ca nu, asa cum nici tabara cealalta nu are dreptul sa nu accepte ca maimuta ii este stramos chiar daca i se pare jignitor. Bine, mai jignitor e sa fi prost.
Cred ca este primul semn de diversitate, de umanitate, sa-l accepti pe cel de langa tine. Sa ii accepti credintele sau necredintele. Sa accepti ca nu e identic, nu e clona ta. Reversul e periculos.
Sincer, ii invidiez pe cei ce pot sa accepte fara cercetare, punand astfel caramida unei constructii monumentale, fantastice. Bine, nu toti idiotii pot construi palate pornind de la o caramida. Dar nici gropi. Prostul e prost chiar daca se inscrie intr-o dogma. Si tot prost e si daca e ateu.
Cred ca trebuie sa cercetezi si apoi sa te declari. Bine, daca te duce capul sa cercetezi. Pentru ca negarea continua nu e o forma de cercetare.
Si atunci, fericiti cei saraci cu duhul. Cei care accepta si cei care nu accepta. Si carora prostia le permite sa fie fericiti ( aia cu parabola ca sarac cu duhul e cel care are un singur duh, adica un singur  dumnezeu, e trasa de par. E facuta de vreun popa idiot care a furat destul incat sa fie luat in seama ca vreun intelept)
Nu, ateu esti atunci cand ai vrea sa crezi, cand te fascineaza dogma ( dogma nu inseamna un calugar poponar, nu inseamnaun popa semidoct, dar nici o organizatie care iti taie capul in numele unei credinte prost intelese), dar nu poti. Cand ai informatia si stii ca iti deschide o lume a minunilor, dar nu poti sa faci pasul pentru ca nu accepti ca acel 1+1 fac 2, lucru ce iti va deschide calea spre toate demonstratiile si minunea acestei matematici filosofice, atunci se cheama ca esti ateu. Ca suferi. Nu cand esti un bou care face lobby ca e destept pentru ca neaga o dogma.
Ateul, ca si credinciosul, este cel ce e discret si isi rumega fericirea sau nefericirea sa, acceptand parerea celui de langa el, neincercand sa-l umileasca pentru ca ii permite mediul. De fapt asta inseamna om.
Om inseamna si cel ce face toate cele cu jumatati de masura, dar e un om un pic mai prost. Cred eu.

De fapt..

De fapt e simplu. Nu, nu e simplu sa gandesti, sau sa dai solutii. Solutia e simplu. Nu e agramatism. Simplu. Da, simplu, stiu ca e complicat, dar e clar ca e simplu. Ca sa fi fericit trebuie sa te intorci la simplu.
Nu poti fi fericit daca nu urmaresti un fluture fara sa te  gandesti la efemeritatea lui. Fluture, efemeritate. Simplu, alege fluturele.
Nu poti fi fericit daca nu canti o nota, fara sa te gandesti la armonie. Nota, armonie. Alege nota.
Nu poti sa fi fericit daca nu simti fara sa te gandesti la gandire. Simt, gandire. Simplu, alege iubirea.
Bine ai venit Flapitza, Sofia sau ce eticheta ti-o mai da lumea asta.

Masina de inghetata

Suna si azi masina de inghetata sub geam. A sunat si ieri, si in fiecare zi. O neamintire a copilariei. Poate am vazut in vreun film, dar nu e o amintire reala.
Si totusi..., totusi e placut .Te simti copil. Cobori in strada si te imbulzesti impreuna cu altii care se simt copii ca sa iei inghetata neaccesibila pentru toate buzunarele, sa cumpm impreuna iluzia de a fi copii. Ca e la moda.
Si masina asta de inghetata- iluzie de copilarie se intoarce in fiecare zi intre cladirile din metal si sticla unde salasluiesc corporatistii cumparatori de iluzii. Doar aici.
Nu, inghetata si masina care suna nu sunt pentru fetitele cu chibrituri. Nu se fac afacerile asa.

Un pret

La inceput nimic nu conteaza, nu realizezi valoarea, totul este ceea ce este, secunde, zile, poate ani, au aceeasi valoare.
Dupa care incep sa simti valoarea, putin, foarte putin, pana cand in rebeliunea ta o sa o negi din nou, urand clipa cand ai constientizat-o, cautand intoarcerea la negare, cautand...
Dupa care vei realiza ca, de fapt, orice lucru are un pret. Mai ales oamenii. Si vei incerca sa gasesti pretul, mai ales in bani. si vei cauta banii, mai ales in oameni. Si vei da gres uneori.
Si vei realiza ca oamenii ce au pret in bani sunt de fapt cei mai ieftini. Oamenii bani. Care se vand. Pe ei, familiile, trecutul, viitorl, lumea. De fapt vei vedea ca nimic din ceea ce conteaza nu are pret, si chiar atunci cand vei socoti pretul in vieti vei realiza ca nu ai si chiar daca ai avea, niciodata vietile nu vor fi de ajuns ca sa cumpere. Nimic nu va fi de ajuns. Nici macar viata ta.

Notite

Ma gandeam intr-o zi ca sunt trei ramuri ale cunoasterii pe care un om le poate urma.
 Prima ar fi ramura naturii, a fenomenelor care se intampla in anumite conditii independent de vointa, pe care omul incearca sa le determine existenta, cauzele aparitiei si eventual modul de a le putea controla in folosul propriu.
A doua ramura este ramura contemplativa, un fel de stiinta a mintii, a bucuriei, ce abstractizeaza realul, si creaza un ireal inteligibil si controlabil conform nevoilor proprii.
A treia ramura este ramura sintetica , create de om , pentru control, estimare, si in general din nevoia de a fi mai presus si a controla.
Fiecare modalitate de exprimare stiintifica este o combinatie a celor trei ramuri. Mai mult, fiecare activitate umana constienta este o combinatie a celor trei ramuri de activitati, derivate din cele trei ramuri ale cunoasterii.
Ca teorie, putem identifica activitati in care una dintre ramurile cunoasterii are o pondere principal.
Astfel, matematica, fizica, chimia si celelalte activitati stiintifice de baza pot fi considerate ca avand la baza ramura naturala, aceasta avand ponderea majoritara, dar pentru intelegere e nevoie de un proces de abstractizare, contemplativ.
Filosofia, religia, literatura pot fi considerate, pe buna dreptate, contemplative, dar cu doze majore din celelalte doua ramuri, naturala si control.
Economia, statistica si altele asemenea lor, e clar, sunt stiinte ale controlului, dar au la baza legile naturale ale stiintelor si un grad ridicat de abstractizare .
Ar fi interesant de analizat fiecare activitate in parte din prisma combinatiilor ce o formeaza. Bine, probabil ar fi si inutil.

Stii..

In fiecare zi esti aproape sau departe. De un inceput sau sfarsit. Nu realizezi niciodata asta. Si intr-o zi, dupa insiruiri de inceputuri si sfarsituri logice  vezi ca uneori nu toate piesele se potrivesc. Ma rog, elementele apropiate iti dau o stare de nedreptate, te fac sa crezi ca esti o victima. Dar sunt oameni care nu ti-au fost apropiati, dar pur si simplu fac parte din tine prin faptul ca au fost intotdeauna acolo. Poate un surub neimportant, ceva. Caruia ii simti lipsa doar atunci cand locul ramane gol. Nu e o lipsa pregnanta. Dar ceva scartaie in mecanismul tau, atat de important pentru unele mecanisme si atat de lipsit de importanta pentru altele.

PS . Adio, Cai!

Ceva se intampla

Niscai oameni sunt bagati la puscarie. Au facut rau si merita. Dar....E cam ciudat. Gica Popescu e condamnat cu o zi inaintea alegerilor FRF pe care le castiga unul care nu are nici o treaba . Cu fenomenul la nivel inalt zic, nu cu securitatea. De ce? Oare se pregateste fo chestie?