Postare noua

Oare intotdeauna trebuie sa exprimam ceva atunci cand vorbim, scriem sau existam? Sau pur si simplu putem sa vorbim, sa scriem si sa existam fara sa cautam vreo logica , fara vreun sens? Putem sa traim si sa ne exprimam dadaist, imbracand sentimentele si faptele in cat mai putine cuvinte? Oare nu asta surprinde mai bine esenta sentimentelor, faptelor? D-aia o fi fost inventata poezia? Sau poate pentru a da un si mai mare mister, pentru a lasa mai multe porti deschise, ca si cum exprimarea ar avea sensuri ce se potrivesc faptelor si gandurilor fiecarui individ.