Am fost si eu atunci

Era iarna. Nu stiu de ce, dar tot timpul am avut impresia ca luasem vacanta mai devreme. Probabil era hotarat. Atunci s-a schimbat lumea. Si lumea mare si lumea mea.
Facusem 12 ani in octombrie si tot ceea ce stiam era ca viata asa este. Ca traim bine, ca in alte tari e rau, oamenii sunt exploatati, ca e saracie. Nu imi explicase nimeni de ce nu se gaseau banane si de ce portocalele erau lux. Si nu simteam asta ca o saracie. Asa fusesem indoctrinat, nimeni nu imi spusese altfel. Eram crescut corect, in frica de nu a mi se impartasi secretele, ca sa  nu le duc mai departe. Toti erau corecti, toti traiau adevarul. In opinia mea. In sinea lor, toti urau, dar eram prea mic sa vad.
Bine, intr-o zi de august, cu ceva ani inainte, il auzisem pe nea Ion Purcarea spunand ca " frate Ilie, ii fut in bot de comunisti, ca numai rau au facut". Nu mai tin minte reactia lu' bunica-meu, dar m-am gandit ca o fi nebun nea Ion si nu stie ce vorbeste, o fi baut ceva. Mai tarziu am aflat franturi din povestea lui. Groaznica. Intr-un fel, povestea tarii asteia,Dar nu despre asta vorbim.
Cum am spus, luasem vacanta pe 16 sau 17 decembrie, intr-o sambata, ca sambata se invata. Si, ca intotdeauna, am aterizat in seara aia la tara, unde ne petreceam vacantele. Doar eu si frate-meu. Ca pe atunci calatoreau copii singuri cu autobuzul, nu era spaima asta de stirile de la ora 5.
Sau nu stiu, poate ca ne-am dus duminica dimineata. Cert este ca dupa lasarea serii ne-am adunat in casa, ca de obicei. Si, pe la ora 8 bunica-mea incepe sa dea de rotita la radio in timp ce ne spunea sa nu povestim nimanui ce auzim. Ca e rau, ne ia Militia pe toti. Si radioul a inceput sa spuna altceva. De genul " aici Europa Libera, ce mandru sunt ca sunt timisorean". Si da-i cu povestile cu ce se intampla la Timisoara, cu dictatorul, cu morti, cu probleme din trecutul apropiat. Bine, mai era stirea cu au intrat americanii in Nicaragua si l-au dat jos pe dictatorul Noriega ( astia au stiut intotdeauna sa se foloseasca de o stire cu mai mare impact ca sa isi faca mendrele, dar asta am aflat-o mai tarziu).
Acum, cred ca bunica-mea era un pic infantila, ca daca nu se intampla ce s-a intamplat, sigur ne apucam de povesti pe la scoala si iesea rau. Dar fusese stabilit, oricum. Noi nu stiam.
Si atunci mi s-a schimbat perceptia pentru prima data. Imi spalau aia creierul, nu imi dadeam seama in avantul meu de conspirationist infantil, dar incepusem sa urasc lumea in care traisem. Poate era materializarea tuturor frustrarilor copilariei mele. Stateam in fiecare seara lipit de aparatul de radio. Asteptam cu nerabdare seara.
Pe 21 Decembrie, cred, bunica-meu se dusese la nea Ion ( fratele lui, nu nea Ion Purcarea amintit mai sus) ca vorbea Ceausescu. Si noi, eu, Bogdan si Alina, stateam pe la geam si faceam atmosfera. nu stiu ce ziceam, da' cred  ca erau idei d-astea anti, sau pur si simplu bunica-meu, trecut prin razboi cu prizonierat la rusi, bataia aferenta colectivizarii si alte asemenea activitati sociale, ne-a certat rau cand a venit acasa. Nu ne-a batut, nu prea ne batea, era un om calm, Atunci nu am inteles. Dar e clar ca nu era asa infanil. Probabil ii parea rau ca am ascultat ceea de spuneau aia la Europa Libera. Nici nu stiu daca s-a mai ascultat in seara aia. Era frica. Probabil toata lumea stia, dar toti asteptau.Si in noaptea aia incepuse si in Bucuresti.
A doua zi ne-am trezit, am tandalit prin casa, ca de obicei. Si radioul urla cu tradatorul Milea s-a sinucis. Nimeni nu zicea nimic, toata lumea astepta.
Noi, ca orice copil, am iesit afara si ne jucam jocul pe note ( o chestie cu tras la poarta si dat note, pe eliminate, cu un sistem destul de complicat si nedrept ). Pamantul era inghetat, ca in iernile din perioada aia. Nu ninsese, dar fusese umed si era inghetat. Noi eram imbracati gros si nu simteam impactul cand saream dupa minge. Si ne exersam fiecare talentele de portar. Stiu ca eram eu, Bogdan, Sorin si Marin. Nu stiu daca era si Bubu. De obicei si el era pe acolo daca nu era la munte. D-aia nu mai stiu.
Poarta era intre doi copaci de la bunicii lui Sorin si trageam la poarta de-a curmezisul drumului.
Partida era crancena, eu eram ambitios, Sorin tragea bine si Bogdan era un portar bun.
Cred ca eu eram in poarta cand a venit Alina grabita si mi-a spus ca " a zis mamaie ca a cazut Ceausescu, vino repede acasa". Am fugit, abia asteptam sa ajung langa radio ( televizorul era stricat). Si Bogdan a fugit cu mine. Toata viata mea de pana acum am tinut minte cum striga Sorin : " stati, ma, si ce daca a cazut, sa terminam jocul". Parca avea vocea pe care o are si acum. sau poate ca s-au estompat amintirile si tin minte doar cuvintele si le pun in vocea lui de acum.
Si nu ne-am mai dezlipit de radio. Era o harababura, incepuse dezinformarea. Tanti Floarea a venit in seara aia tarziu, sa anunte in vecini ca primise telefon ( nu avea toata lumea telefon) ca vin avioane libiene si sa se tina lumina stinsa si paturi in geam ca sa nu ne bombardeze. Veneau tot felul de zvonuri si oamenii erau speriati. dar erau bucurosi.
Pe 23 Decembrie, nea Dan, care venea sambata in vizita, si-a facut intrarea strigand " Traiasca Romania libera". Si toti traiau asta. Pe 22, bunica-meu se uita in gol si avea ochii mai albastri ca de obicei cand spuneau la radio de zeci de mii de tineri morti, de macel ( era o dezinformare, dar asa spuneau). Bunica-mea ne-a soptit ca" isi aduce aminte de razboi". Toata lumea se manifesta. Toti stiusera. Toti ascultasera conspirationist Europa Libera.
Nu stiu daca acum, dupa atata timp, mai putem sa ne aducem aminte clar sentimentele de atunci. Se estompeaza si raman doar povesti.