28.08.2015

Adica

Timpul a inceput dintr-un punct. Din acelasi punct cu materia. Si accidental tinde tot la un infinit mic, unde tinde si materia unei gravitatii infinite. Daca exista acest accident si nu e doar un calcul matematic exaltat.
Teoretic, prin perturbarea echilibrului, infinitul se poate prabusi spre zero, comprimand materia si timpul intr-un punct. Sau intr-o alta dimensiune ( asta e trasa de par, dar e o posibilitate).
Pornind din alfa, infinitul se extinde pana la limitele sale finite, cazand intr-un punct. Omega? Da, sfarsitul.
Daca sfarsitul ar insemna comprimarea timpului intr-un punct mic, ca si a materiei, ce ramane sa se extinda in infinit?
Din ce suntem oare constuiti?

2 comentarii:

  1. Daca timpul a inceput dintr-un punct iar domnia ta ai inceput tot dintr-un punct, inseamna oare ca si dumneavoastra sunteti tot un fel de Timp?
    La multi ani, nene Manolache!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt o mizerie de materie. Da' sunt supus timpului. Nu?

      Ștergere

Lasa gandul tau aici: