Departe

Stiam ca departe este la capatul pamantului. Si acolo exista oameni ca noi, cu doua picioare, cu maini, cu vise , cu lacrimi.... Dar nu ajunsesem acolo niciodata. Si cand am ajuns, mi-am dat seama ca stiam prea putin, adica mai nimic.
Eh, la capatul pamantului exista o lume, intr-adevar, dar alta lume. Lumea de la capatul pamantului. O lume in culori, dar in alte culori, pe care eu nu le inteleg. Culori ciudate. Nu ma inspaimanta, dar ma tin departe.
O lume cu vise, intr-adevar, dar alte vise, ciudat de diferite de visele mele. Ciudat pentru mine, pentru ca pentru lumea de la capatul pamantului astea sunt visele  ce trebuie visate, ciudat sunt eu.
O lume care vorbeste altfel, ca in bancurile cu politisti, unde im idau seama ca degeaba m-as descurca sa comunic in patru limbi, tot limba gimnastica este de baza. O lume care arata altfel, ciudat de linistita, parca ar fi lumea cealalta, linistita, palida si impacata cu soarta.
O lume cu orase gri, chiar daca sunt colorate. O lume in care distanta pare lucrul esential. Distanta intre orase, intre case, intre oameni.
O lume pe care nu am timp sa o cunosc. Deocamdata. Poate o sa ma intorc si o sa o gasesc feerica in ciudatenia ei. Ma incita lucrurile pe care nu le inteleg.