.

Cautand adevarul, ne rezumam la ceea ce cunoastem, incercand sa fabricam noul. Din vechi. Obtinem o revopsire cu miros de naftalina , cu izul fricii de a ridica ochii din pamant, de a privi dincolo de saraca noastra mostenire ce ne arunca mai repede in trecut decat sa ne propulseze spre vreun orizont.
Asa ca, punand cap la cap amintiri, spaime, cutume si alte asemenea lor, cautam evolutia intr-o involutie neevidenta noua, dar evidenta universal.
Reluam ancestral aceleasi mituri, le imbracam in bucurie, in tristete, in moarte. Apoi le reinviem. Si iar, si iar. La nesfarsit.
Le gasim legitimitate in aceleasi greseli facute de cei de dinaintea noastra. Si ardem pe rug, la fel, crezand in ele.Sau ucidem. Oameni,ganduri, idei. In numele a ceea ce stim. Ca sta scris. Am citit. E logic.