05.06.2012

Atingerea unui inger

Stateam cu fata ingropata in glod, respirand murdaria atunci cand am simtit lumina, fara a vedea. Atunci, abia atunci am deschis ochii si am simtit atingerea luminii. De fapt era atingerea aripii ingerului. Mai fina ca matasea, dar mai dureroasa ca lumina. Atingere ca o adiere de vant de primavara. Infioratoare in bucuria sa. Dupa care, ingerul, mustrandu-ma pentru materialul comparatiei mele s-a inaltat, lasand o urma de lumina, de durere, si iar lumina. S-a dus sa pregateasca drumul. Si eu am ramas cu fata ingropata in glod, respirand mizeria. Cred ca am vazut candva o lumina. Poate m-a atins vreodata un inger. Cine stie.

3 comentarii:

  1. Apai, de! Si ingerii astia! Nu putea bre, sa te intoarca invers? sau macar pe o parte! Mama lui de inger!

    RăspundețiȘtergere
  2. si inca ceva: de ce ma verifica, bre, blogspot-u' vietii daca sunt sau nu robot? Matale nu vorbesti cu robotii?

    RăspundețiȘtergere
  3. io nu. Ce sa imi spun cu robotii?

    RăspundețiȘtergere

Lasa gandul tau aici: