09.10.2016

Traiesc in cutia pentru oameni invinsi

Traiesc in cutia pentru oameni invinsi. Cu aripile frante si pline de voma. Ma tarasc in lumina difuza.
Simt gust de noroi. Departe, departe e amintirea sau visul stralucirii de arhanghel. Trecutul sabiilor inclestate, trecutul psalmilor izbanzii si al invataturilor, trecutul luminii. Acum traiesc in cutia pentru oameni invinsi. Si cred ca departe a fost doar un vis. Traiesc in cutia pentru oameni invinsi. Si aici sunt toate amintirile mele. M-am nascut in cutia cu oameni invinsi. Si nu am visat. Nu stralucesc. Miros a noroi si aveam aripi frante.

2 comentarii:

  1. nene Manolache, e drept ca a fost un (alt) nene care se intreba daca"sclavul căruia îi place viaţa sa de sclav este cu adevărat sclav?" ...dar, dincolo de faptul ca ne-am nascut destui in cutia pentru oameni invinsi, multi s-au invins singuri. Asa zic ca am vazut cu ochii mei, si nu o data.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De fapt cred ca acolo ajungem, sa ne invingem singuri. Inevitabil. Adica nu est iinvins pana nu te invingi singur.

      Ștergere

Lasa gandul tau aici: